Parintele Constantin Mihoc a trecut la cele vesnice. Vestea a cazut ca un trasnet asupra tuturor celor care l-au cunoscut.

La Biserica Sfanta Vineri din Bucuresti, Parintele a slujit in multe randuri in ultimii ani. Se simtea bine aici. Iar lumea a inteles repede ca Parintele Burlan le-a adus un slujitor, duhovnic si predicator cu mult har.

Cand canta "Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru multi se varsă spre iertarea păcatelor", o liniste adanca se lasa in toata biserica. Dulcele inteles al rascumpararii era descoperit tuturor celor aflati de fata si era picurat in sufletele lor prin vocea blanda a Parintelui. Chiar si acum e vie in mintea mea fiecare inflexiune a vocii sale, cand rostea aceste cuvinte.

Iar cand predica, lumea se tragea mai aproape. Predicile lui erau deosebite cu totul. Cu blandete, fara graba, descifra oamenilor prezenti cele citite din Evanghelie ori din Apostol, sau dadea drept pilda viata sfintilor pomeniti in acea zi. Si oamenii ii raspundeau cu caldura la sfarsit: "Sa ne traiesti, Parinte".

Dumnezeu are planurile Sale cu fiecare dintre noi. Martea trecuta, l-a chemat la El pe Parintele Constantin Mihoc. Participa la lucrarile de constructie pentru o biserica, in Germania.

Portretul lui de la intrarea in Biserica Sf. Vineri, incadrat de o panglica neagra, a tintuit in loc pe multi din cei care au venit la slujba din duminica trecuta si care nu aflasera inca. Durerea acestei vesti neasteptate ne-a cutremurat pe toti.

Parintele va fi inmormantat sambata aceasta in Suceava. Dupa ce va ajunge in tara miercuri seara, cu un transport special, trupul sau fi adus de la aeroport si va sta pentru o ora in Biserica Sfanta Vineri din Drumul Taberei. Ne vom putea astfel lua ramas bun de la el. Acest lucru va avea loc in jur de ora 22.00.
Dumnezeu sa il ierte.


Am gasit doua fotografii pe care le-am facut anul trecut - februarie, respectiv iunie - in care Parintele Constantin apare slujind la Sfanta Liturghie.

Ajutor pentru Laura

Pentru o mama a doi copii, din Botosani, sarbatorile au fost altfel decat in alti ani. Si pentru familia ei. Si pentru prietenii ei.

La sfarsitul anului trecut Laura Irimia a aflat ca o boala rara a ales-o pe ea, sa o incerce. Ii stoarce de vlaga trupul si mintea, i-a rascolit viata si ii modifica perceptia asupra timpului: zilele se dilata, iar operatia salvatoare, in loc sa se apropie, fuge de mana ei intinsa ca inspre orizont.
Manifestarile bolii ii lasa vietii sale obisnuite de pana acum tot mai putin loc, inghesuind-o, ciuntind-o. Nu e o situatie usoara nici pentru ea si nici pentru toti cei care ii sunt alaturi.
Cu trupul suferind de o boala rara si grava, care ii ameninta viata, aceasta femeie gaseste resurse de a lupta in credinta, precum si in dragostea pentru copii sai. Iar acesta e un semn ca dincolo de trup, boala nu i-a afectat si sufletul.


Pentru noi toti aceste lucruri sunt un bun prilej sa reflectam la cat de mici suntem si cat de trecatori.
Este insa un prilej la fel de bun pentru milostenie.

Mai multe detalii puteti gasi aici:
Laura Irimia
Anca Gradinaru, vara Laurei

Martirii inchisorilor

O minunata marturie despre puterea lui Dumnezeu, in pilda rugaciunii "Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul". Am auzit aceeasi marturisire (cei doi oameni facand cu trupul lor o cruce pe pamant) acum cateva luni si din alta sursa, de la un ucenic, acum el insusi preot cu har, al unuia din preotii supravietuitori acelei celule a mortii.
Autorii documentarului subliniaza ca nu putem spune despre comunism ca a fost doar putin mai frig si ne-a fost un pic mai foame. Cred si eu asta. Pt ca daca ar fi fost doar atat, NE-AR FI TRECUT DE TOT pana acum. Urmele sunt mai adanci insa si inca se vad peste tot.

Iata alti multi romani de-ai nostri, care au jertfit propria viata pt credinta. Asadar o jertfa pt noi toti.
Iar noi in timpul acesta facem CE?


De ce nu canonizam martirii anticomunisti? from bogdan ionescu on Vimeo.